luni, 24 martie 2014

Istorii din tablouri

Pluta Meduzei

Dragi prieteni, incep astazi un nou ciclu de articole dedicate picturilor celebre. Dar nu intentionez sa descriu tablourile in sine si maiestria pictorului ci "povestea" din spatele acestora.

Primul articol este inspirat di trista si totodata fascinanta istorie a fregatei francese cu numele "Meduza", redata de pensula pictorului si litografului francez Théodore Géricault - "... martor al unor vremuri de rascruce, cand o lume invechita se prabuseste si cedeaza locul unei noi epoci care se naste", potrivit Wikipedia.


Tabloul lui T. Gericault cunoscut sub numele de "Pluta Meduzei", finalizat cand artistul avea doar 27 de ani, reda un fapt real ce a avut loc in anul 1816 si anume, scufundarea navei franceze "Meduza" in largul actualei Mauritania.

Din cauza deciziilor pripite ale capitanului, Hugues Duroy de Chaumareys care, pe langa faptul ca nu mai naviga de circa 25 de ani, nici macar nu cunostea acele locuri, ceea ce a dus la impotmolirea navei in fundalul nisipos.


Mai mult de 250 de pesoane s-au salvat multumita salupelor dar echipajul in numar de 147 a fost imbarcat pe o pluta de circa 20 de metri lungime si 7 largime, dintre care doar 13 au ajuns acasa. Lucruri teribile au avut loc in timp ce marinarii navigau la cheremul valurilor. Pluta a condus pe supravietuitori la frontierele experientei umane - innebuniti, insetati si infometati, marinarii au aruncat peste bord rebelii, au mancat pe tovarasii lor morti si i-au ucis pe cei mai slabi.

Intamplarea a generat un scandal international, provocand caderea guvernului. Opinia publica s-a manifestat si impotriva regelui Luigi XVIII, vinovat de a fi numit in acel post o persoana inadecvata. 

Dar sa ne intoarcem la evenimentul in sine. Misiunea fregatei era sa verifice daca Anglia a respectat tractatul de la Paris si a abandonat colonia din Senegal, restituind-o Frantei. Julien-Désiré Schmaltz, impreuna cu sotia si fiica sa, se afla la bordul navei in calitate de guvernator al coloniei. 

Pentru a economisi timp si bani, "Meduza" s-a indepartat de navele de escorta si a marit viteza la maxim. Din aceasta cauza, pe 2 iulie, s-a impotmolit in fundalul de nisip la 160 de chilometri de la tarm. Nici unul dintre tentativele de a o elibera nu a dat rezultatele dorite si, vazand conditiile disperate in care se aflau, trei zile mai tarziu, un grup de 400 de supravietuitori a inceput calatoria spre mal la bordul celor sase salupe ale fregatei.

Capitanul si pasagerii salupelor au decis initial sa traga pluta dupa sine dar, dupa cativa chilometri imbarcatiunea s-a scufundat partial din cauza greutatii, varful i s-a rupt si aceasta a fost abandonata tristului sau destin. Deja in prima noapte pe pluta au murit 20 de persoane iar in ziua a noua, supravietuitorii au fost nevoiti sa se dedice canibalismului. In ziua a treisprezecea, pe data de 17 iulie, dupa ce multi dintre ei au murit de foame iar unii s-au aruncat in mare din disperare, cei care au ramas au fost salvati de o ambarcatiune numita "Argus", totusi, cinci dintre acestia au murit in noaptea urmatoare.

Scandalul a isbucnit in ziua de 13 septembrie datorita publicarii de catre Journal des débats ha raportului chirurgului Henry Savigny (supravietuitor al plutei) in care se povestea despre clima violenta si abuzurile in randurile marinarilor. Adversarii guvernului au subliniat discriminarea celor ce nu faceau parte din patura privilegiatilor iar numirea in functie de comandant al lui Chaumaray, neglijenta caruia a fost considerata cauza majora a "accidentului", ajungand sa cauzeze un acord politic care a implicat si a pus in situatie jenanta intreaga monarhie franceza, recent restaurata dupa infrangerea lui Napoleon in anul 1815.

Acest episod a impresionat mult imaginatia  tanarului pictor care s-a apucat imediat de treaba intru realizarea picturii menzionate - opera ce s-a dovedit a fi cea mai importanta dintre lucrarile sale. 

Meticulos si atent la detalii, artistul s-a supus unui studiu intens asupra corpului uman si asupra luminii, producand mai multe schite, discutand cu doi dintre supravietuitori si construind un model la scara mica a naufragiului

Si, precum a presupus, odata expusa la Salonul din Paris in anul 1819, lucrarea a starnit controverse, atragand in masura egala atat comentariile pozitive cat si pe acele negative. 

Obsedat de acuratetea istorica si cu obiectivul de a reda cat mai exact rigiditatea cadaverica a marinarilor morti pe pluta, artistul a vizitat morga spitalului Beaujon din Paris pentru a studia reprezentarea tonusului muscular al mortilor, ajungand sa aduca in biroul sau un cap ce i-a fost acordat pentru doua saptamani de un azil de handicapati mental si tot felul de membre amputate pentru a studia procesul descompunerii si a se familiariza cu proiectarea pe panza a acestora.

Tabloul lui Gericault, prin urmare, reda un episod din cronica cotidiana pentru a exprima un continut exact: viata omeneasca in echilibru intre speranta si disperare.

sursa imagini: Wikipedia

4 comentarii:

  1. Ştiam povestea din spatele tabloului, dar a meritat să o recitesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Un ciclu care se anunta interesant. Promit sa il urmaresc.

    RăspundețiȘtergere